Privirea aparte a damei galante
Zboară către mine ca o albă rază
A lunii ce-n lacul mic se ondulează
Cu-a ei frumusețe pură, nonșalantă.
Ultima monedă-n mâna jucătoare;
De la Adelina un sărut impudic;
Sunete de cântec enervant și ludic,
Semănând c-un urlet de durere mare.
Nu merită astea, O, sticlă profundă,
Elixirul tare din burta-ți fecundă
Ce-apără poetul cu suflet mizer;
Tu îi torni speranță, tinerețe, viață,
– Și ce-au cerșetorii, purtarea semeață,
Ce-i face asemeni zeilor din Cer!
Sensul versurilor
Piesa descrie refugiul unui poet în alcool pentru a scăpa de realitate și a-și găsi inspirația. Vinul îi oferă o iluzie de speranță și îl face să se simtă superior, asemenea unui zeu, deși în realitate este doar un cerșetor.