Traficant al propriei mele morți
Contrabandist cu bagajele pline de tușe
Sună oasele-n mine:
Cling cling
Și ies călugărașii sucului gastric la cerșit,
Pe marile aeroporturi
În subsoluri
În gări
Un fel de ambasador cultural cu buzunarele găurite
O viespe fleșcăită bâzâind poezii
Un vapor scufundat de pe urma căruia
Nu rămâne nici măcar valsul
În fața automatului cu sandvișuri
Mă rog
La clinchetul monedei
Să-mi cadă orășelul meu de provincie
Între două felii de pâine
Cling cling
În spatele biroului de schimb valutar
Într-o orbitoare toaletă
Îmi depun lingourile de aur ale vezicii
(Hei, dumnezeu al poeților săraci,
Unde naiba șomezi?)
Încă de la naștere urmărit de aisbergul acesta
Căptușit cu vată
Zeul tranzistorat mâncându-mi mai întâi numele
Holbându-se la mine cu toate etajele
Călcându-mă dintr-odată cu toate roțile
Pe valul înalt de ziare
Sub valul înalt de ziare
Cling cling
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de alienare și decădere personală. Naratorul se simte ca un contrabandist al propriei morți, un ambasador cultural sărac și urmărit de un destin implacabil, simbolizat de aisberg. Totul kulminează într-o imagine a unui om zdrobit de realitate, căutând disperat un sens într-o lume ostilă.