Plângi în colțul magaziei
și lacrimile-ți rămân în pânza păianjenilor
mirați de-așa muște amare.
O slujnică din secolul trecut
se piaptănă fericită în pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.
Nu poți face nimic
pentru copilul smintit ascuns în boscheți
ce scoate scântei și funingine pe gură
ca un vapor cu zbaturi.
El e aidoma oului
cu aura pe dinlăuntru.
Dacă i-ai atinge măceșul din preajmă
ai cădea electrocutat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință și neputință în fața unei realități distorsionate. Imaginea unui copil smintit, protejat de o aură periculoasă, sugerează o inocență pierdută și o imposibilitate de a interveni în destinul cuiva.