Morții îi uităm mult prea ușor.
Ce-ai să faci, iubito, dacă mor?
Ai să mă cam uiți și-ai să mă plângi
Din pleoapa ochilor prelungi.
Ai să mă cam plângi cu rouă grea
Peste simpla groapă ce-oi avea.
Și-ai să mi te plângi că-n general
M-am ținut de crâșme și scandal.
Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet și vagabond.
Morții îi uităm mult prea ușor.
Ce-ai să faci, iubito, dacă mor?
Sensul versurilor
Piesa explorează teama de a fi uitat după moarte și impactul pe care o astfel de dispariție l-ar avea asupra persoanei iubite. Vorbitorul își imaginează reacția partenerei și își exprimă regretul pentru viața tumultoasă pe care a dus-o.