Din viața noastră a mai rămas puțin.
Un rest. Putem să-l dăm bacșiș, prea bine!
Știu, am băut poșircă-n loc de vin,
dar treacă de la noi! Și-așa e bine!.
Tot mărunțișul zilelor l-am dat
așa, pentru-o nălucă fără nume.
Mai e pentr-un pahar? Să vie îndat’,
și-apoi să mi se cânte: „Lume, lume…”.
Și când oblonul ultim va fi tras
și vom porni spre-odihna nesfârșită,
mai căutați — sub masă a mai rămas
ceva din viața mea necheltuită….
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și asupra resturilor de viață necheltuite. Vorbește despre regret, dar și despre o oarecare acceptare a destinului, cu o ultimă speranță de a găsi ceva valoros chiar și în final.