A mai trecut o zi din viața mea
Și-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârșitul;
Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:
„Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?.”
În vreme clipa dacă-ncremenea,
Ți-ar fi rămas în noapte răsăritul..
Și-n volbură ți-ar fi rămas zenitul..
Și slava ta-n gheenă rămânea..
Când trecerea e singura tărie,
A veșniciei nestatornicie
N-o tângui cu plânsul tău nerod;
Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare,
Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod
Și rodul de n-ar trece, n-ar fi floare”.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, văzute ca o binecuvântare divină. Acceptarea schimbării și a trecerii este esențială pentru a aprecia frumusețea și sensul existenței.