Voioși, pe cât de triști, aleșii fură,
că Tu, nu ei, murit-ai la răscruce,
și ai deschis cu sânge drum ce duce
de la pământ la cer orice făptură.
Voioși – scăpând străvechea creatură
de tot ce primul din păcate-aduce,
triști – căci Tu, serv al servilor pe cruce
ai devenit, prin chin și prin tortură.
De unde vii, ne-a spus-o clipa-n care
pieiră aștri, se mâhniră ape
și munții își clătinară meterezul.
Ai scos Părinții mari din bezna mare,
pe demoni i-ai surpat și-ai vrut să scape
dar omul, renăscându-l cu botezul.
Sensul versurilor
Piesa explorează sacrificiul divin și impactul acestuia asupra umanității. Subliniază ideea de răscumpărare și renaștere spirituală prin credință, evidențiind transformarea adusă de acest sacrificiu.
