Cum tu trăiești din lacrimi de pe față,
Amor, iar doamna râde în neștire
că lacrimi și mâhnire
și-un sloi de gheață ne sunt hrana vieții,
vom fi, deci, fără viață
când căpăta-va farmecul blândeții.
Mai bun ar fi deci răul:
contrară hrană-are urmări contrare,
căci dacă mor, ea nu mai jubilează.
Când dai încredințare,
Amor, de viață, moartea ne retează.
Un suflet plin de groază
prefer soarta aspră îndurării
ce-aduce moartea-n locul împăcării.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de suferință și deziluzie în dragoste, unde lacrimile și durerea devin hrana vieții. Se preferă moartea în locul unei vieți dominate de amărăciune și groază, sugerând că moartea aduce o eliberare de suferința constantă.