Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vadă.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept
Și cu brațele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.
Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară,
E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară,
Iar la față e bălăie, părul galben cade creț,
Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț.
Sensul versurilor
Piesa descrie admirația profundă și idealizarea unei figuri feminine, comparată cu un luceafăr și o zână. Naratorul este atras irezistibil de frumusețea și lumina acestei apariții, simțind o trezire spirituală.