Cu gândiri și cu imagini
Înnegrit-am multe pagini:
Și-ale cărții, și-ale vieții,
Chiar din zorii tinereții.
Nu urmați gândirei mele:
Căci noianu-i de greșele,
Urmărind prin întuneric
Visul vieții-mi cel himeric.
Neavând învăț și normă,
Fantezia fără formă
Rătăcit-a, vai! cu mersul:
Negru-i gândul, șchiop e viersul.
Și idei, ce altfel împle,
Ard în frunte, bat sub tâmple:
Eu le-am dat îmbrăcăminte
Prea bogată, fără minte.
Ele samănă, hibride,
Egiptenei piramide:
Un mormânt de piatr-în munte
Cu icoanele cărunte,.
Și de sfinxuri lungi alee,
Monoliți și propilee,
Fac să crezi că după poartă
Zace-o-ntreagă țară moartă.
Intri nuntru, sui pe treaptă,
Nici nu știi ce te așteaptă.
Când acolo! sub o faclă
Doarme-un singur rege-n raclă.
©Mihail Eminovici (Eminescu)
Sensul versurilor
Poezia exprimă regretul poetului pentru modul în care și-a irosit tinerețea urmărind un vis himeric. El își critică propria creație, considerând-o prea împodobită și lipsită de substanță, asemenea unei piramide egiptene care ascunde un singur rege într-un mormânt grandios.