Pișcată-ți este mâna ta de streche
De miști în veci condeiul pe hârtie
Compune-un șir sau fabrică o mie
Că ești un cap de prost e veste veche.
Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:
Nimic nu poți tu să ne zici, Ureche
Cu Pantazi rămâi în veci păreche,
Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.
Ți-asamăn capul unei vii paragini
Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri
De zei lipsite sunt a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al minții trieri
Drapându-i nula ei cu mult-imagini
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.
Sensul versurilor
Poezia este o critică acidă la adresa unui personaj numit Ureche, considerat incapabil și lipsit de valoare intelectuală. Eminescu îl compară cu Pantazi și îl acuză de lipsă de originalitate și sterilitate creativă.