Stau și-ascult privighetoarea
Ce-mi cântă în toată seara,
Cântă și mai cere pește,
Puișorii îi hrănește.
Într-o zi un om străin
Și cu sufletul hain
O luat-o de lângă pui
Ca să-i cânte numai lui.
Plângeau puii după ea,
Plângea și inima mea,
Că frumosul jertfă cere
Când ești mic și n-ai putere.
Cântă-ți cântul, cântăreață,
Tot cu lacrima pe față,
Tot de dorul c-ai să zbori
Să ajungi la puișori,
Dar mă tem că ei or crește,
Când ajungi nu te-or cunoaște.
Vers refren:
Dor și iară dor!
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei privighetori luate de lângă puii ei și forțată să cânte pentru altcineva. Versurile exprimă tristețe, dor și neputința în fața unei situații nedrepte, subliniind tema pierderii și a sacrificiului.