Noapte
Pe comori joacă focuri
E plină pădurea de șoapte
Duhuri tainice, jocuri
Încep.
Clipa
Devine o viață
Iar visu-și întinde aripa
Din valuri de ceață
Mi-te arată și-ascultă.
Zeiță, Regină.
Albă stăpână-a nopții
Fii-mi călăuză din nori
Arată-mi drumul
L-am pierdut de prea multe ori
Scară de-argint coboară
Cerne lumină de stea
Deschide-mi ochii, ia-mă
În lumina ta!
Stele
Înapoi și-nainte
Plutesc, fir de praf între ele
Fără glas și cuvinte
În zbor.
Soartă
Să aleg dă-mi putere
Să-nchipui cărarea spre poartă
Dintre mii de himere
Sus răsari, mă primește.
Zeiță, Regină.
Albă stăpână-a nopții
Fii-mi călăuză din nori
Arată-mi drumul
L-am pierdut de prea multe ori
Scară de-argint coboară
Cerne lumină de stea
Deschide-mi ochii, ia-mă
În lumina ta!
Palidă-mpărăteasă
Să văd învață-mă iar
Îndrumă-mi pașii
Dincolo de-al lumii hotar
Poarta m-așteaptă largă
Calea e-un fir nevăzut
Pășesc pe nori, și parcă
Azi am renăscut!
Sensul versurilor
Piesa este o invocație către o divinitate feminină, o călăuză spirituală, pentru a găsi drumul și a renaște dincolo de limitele lumii materiale. Este o călătorie mistică spre iluminare și descoperire de sine.