Azi-dimineață m-am trezit,
căci mi-a bătut nerăbdător în geam,
cu degetele sale fragede de ram,
caisul, care peste noapte-a înflorit.
Și nu-l recunoscu-i de la-nceput.
Atâta alb și roz își răsfață risipa,
că m-am gândit un înger c-a trecut
și-n ramura lui și-a frânt aripa.
Dar poate nu-i caisul, m-am gândit,
și-atuncea, supărat că tac astfel,
obrazul mi-a lovit cu ramul înflorit
și-ndată l-am recunoscut că este el,
prietenul copilăriei, mult iubit.
Sensul versurilor
Piesa descrie trezirea de dimineață și recunoașterea unui cais înflorit, simbol al prieteniei din copilărie. Naratorul își amintește cu drag de legătura cu acest copac, personificat ca un prieten drag.