Versuri corectate și adnotate
Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Ești creanga ce-o leagănă lunași-adânc mi-o cutremură-n vis.Mi-ești azima, vinul și strunacu taină de cântec nescris.Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Și dacă mă frânge furtunași cad ca un vultur ucis,cu sânge mânjind mătrăguna,la geam luminându-mi întruna,ești ramura mea de cais.
Azi-dimineață m-am trezit,căci mi-a bătut nerăbdător în geam,cu degetele sale fragede de ram,caisul, care peste noapte-a înflorit.Și nu-l recunoscu-i de la-nceput.Atâta alb și roz își răsfață risipa,că m-am gândit un înger c-a trecutși-n ramura lui și-a frânt aripa.Dar poate nu-i caisul, m-am gândit,și-atuncea, supărat că tac astfel,obrazul mi-a lovit cu ramul înfloritși-ndată l-am recunoscut că … Citește mai mult
Rotesc cireșii hore și ciulendre,în zumzet de miresme și bondari.Caisul, năpădit de roade mari,e candelabru printre policandre.Pocale par sau cuiburi de canariofrandele lui rumene și tandre.Dar nu le vor nici mâini de copilandre,nici zburdele albaștrilor ștrengari.Ei strâng oțetul zarzărei necoapte,iar sus tânjesc aromele-minuni,pălind pe triste ramuri fără șoapte,și cad în glod, trântite de furtuni,precum din … Citește mai mult
Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele ştiute de el,Dintr-o piatră nu se poate ucide nimic,Dintr-un cais numai câteva caise.Luptătorule, îţi zic, dintr-un om nu pot fi ucise decât cuvintele ştiute de el!
De s-a copt caisul –de cer și dogoare –iau din el, iubito,nu caise, soare.
Au început caisele să fiarbăDe leagănă şi sevele-n caişi,Eu te iubesc tăcut, cu ochii-nchişi,Iubita mea cu gleznele de iarbă.Că lumea ni s-a pus de-a curmezişŞi că ne-a blestemat vreo vrajă stearpă,Ce-mi pasă azi, când faţa mea e oarbăSpre troscotul din care răsărişi?.Sub lumea ce se-apleacă împrejur,Sub o miresmă dulce de caisă,Pe tine jur, iubire interzisă,Pe … Citește mai mult