Am să-ncep o călătorie,
către sud, către sud, cum îți place ție.
Pe frunte am să-mi pun viorele,
șopârle în loc de salbe ușurele.
Șopârle verzi, din verzile păduri,
vor înălța fierbințile lor guri
pân’ la urechea mea, să-mi dea povețe,
ziua și noaptea drumul să mă-nvețe.
Pădurile și toate florile
vor crește acoperindu-mi pieptul și subțiorile,
însă eu am să merg mereu
deasupra capului c-un curcubeu.
La dreapta c-un râu încă tânăr, voios,
pornit și el, ca și mine, pe jos,
râu străbătut de fulgere de mrene;
și-ndată ce-om ajunge ne-o fi lene.
Și ne-om culca-n nisipuri amândoi,
de soare străvezii, sătui de ploi,
vom adormi cu pleoapele deschise,
prinși fiecare-n delta lui de vise.
Sensul versurilor
O călătorie spre sud, îmbrățișând natura și lăsându-se ghidat de ea. Călătorul se integrează în peisaj și visează cu ochii deschiși, găsind odihnă și împlinire.