O, vinovăția și spaima
în fața adevărurilor sugrumate!
Cine va depune mărturie
pentru crimele împotriva noastră?
Cuvintele simple de acum,
înșurubate în singurul trup,
pe care îl pot da morții,
vă vor face mai buni?
Nu sunt o ființă morală.
Cine, trăind, ar putea rămâne
curat și integru?
Dar uneori, în nopțile de vară toridă,
când încep să cobor scara evoluției acestei specii,
gândesc și văd cu ochiul din frunte,
însingurat și zdrobit.
Se aud atunci cântări și blesteme
într-o limbă în care altădată visam.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de vinovăție și spaimă în fața adevărurilor ascunse și a crimelor nepedepsite. Vorbitorul se confruntă cu propria imperfecțiune morală și cu sentimentul de alienare, retrăind amintiri într-o limbă uitată.