Versuri corectate și adnotate
În seara asta,mie-mi parecă tot ce ai e-nsingurareşi-un dor ce nu-şi găseşte leacul.Eşti frunza care-şi vrea copacul,o stea pierdutăşi departede astrul ce lumină-mparte,un suflet gol,cu amintiricrescute-n falsele iubirişi-n visuri care se prefacîn suferinţelece tac.Daniel Vişan-Dimitriu(Din vol.”Cântecul visurilor”)
O, vinovăția și spaimaîn fața adevărurilor sugrumate!Cine va depune mărturiepentru crimele împotriva noastră?Cuvintele simple de acum,înșurubate în singurul trup,pe care îl pot da morții,vă vor face mai buni?Nu sunt o ființă morală.Cine, trăind, ar putea rămânecurat și integru?Dar uneori, în nopțile de vară toridă,când încep să cobor scara evoluției acestei specii,gândesc și văd cu ochiul … Citește mai mult
Am fost singur până să te cunoscApoi am rupt singurătatea în douăȘi am împărțit-o frățește.Acum, în lume, știu două singurătăți:singurătatea meași singurătatea ta.Deocamdată, lăsăm lucrurile așa cum sunt.Când va fi să se spargăsau să se rupă una din elevom vedea atunci pe cine mai însingurăm.
În casă și-n însingurare,Și-n mici lucrări întreg mă-mpac –Îmi scapătă-n fereastră SoarePe pânză jilavă din lac.Câtă trăire! În cămașăÎmi suflă vântul tot mai viu,E-o romaniță-așa gingașăÎn șoapta prundului târziu.Limpezi sunt anii duși ai viețiiDe parcă lebede din zăriPe ape vii și pe fânețeNe vin ninsori din depărtări.Și iar în dalba-nsingurareModestele lucrări îmi tac:Îmi scapătă-n fereastră … Citește mai mult
Nu mai am legăturile intimeDe altădatăCu procesul prin care planta-nfloreșteȘi va da mirosul cel bun.Nu mai am prietenii cu care-am învins,Nici privilegiul de a muriȘi de a-nviaÎn speranța femeii.Sunt un copac în care pasărea se ferește să cânte.