Cum se sbat
Sărmanele,
Valurile,
Apele.
Vai, cum se mai sbat!
Nu le mai ajung
Nici zilele,
Nici nopțile,
Nici spasmele,
Să-și gângure basmele,
Vâltorind anume
În clocot și spume.
Vai, cum se mai sbat
Sărmanele,
Valurile,
Apele.
Oare ispășesc ele ceva?
Ori vrăjesc furtunile,
Ca să nască lumile
Fără de astâmpăr,
Drumețind în viscol
Trupuri de nămol,
Suflete vântoase
Mari, neputincioase.
Tare se mai sbat,
Sărmanele,
Valurile,
Apele.
Tumultul în mine,
Răscole iubirea,
Durerea și dorul.
Și-n lăuntrul meu,
Tare se mai sbat,
Valurile,
Apele,
Furtuna.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta constantă și neobosită a valurilor, reflectând o stare de neliniște și suferință. Această luptă exterioară se oglindește în tumultul interior al eului liric, unde iubirea, durerea și dorul se amestecă într-o furtună emoțională.