Maria Vergora – Valurile

Cum se sbatSărmanele,Valurile,Apele.Vai, cum se mai sbat!Nu le mai ajungNici zilele,Nici nopțile,Nici spasmele,Să-și gângure basmele,Vâltorind anumeÎn clocot și spume.Vai, cum se mai sbatSărmanele,Valurile,Apele.Oare ispășesc ele ceva?Ori vrăjesc furtunile,Ca să nască lumileFără de astâmpăr,Drumețind în viscolTrupuri de nămol,Suflete vântoaseMari, neputincioase.Tare se mai sbat,Sărmanele,Valurile,Apele.Tumultul în mine,Răscole iubirea,Durerea și dorul.Și-n lăuntrul meu,Tare se mai sbat,Valurile,Apele,Furtuna.

Daniel Vişan-Dimitriu – Tăcerea Valurilor

Ai vrea să pleci, dar valurice-aleargă dinspre larg,își caută iertareacând, înspre mal, se sparg.Nu toate-s vinovate,dar, poate, este unulvenit de mai departe,și-a însoțit taifunul.El ar putea să știe,și crezi că-ți va vorbi,dorind a ta iertare‘nainte de-a muri.Îl vei ierta, de-ți spune:e în genuni sau viucel dispărut cu barcaîn iadul plumburiu?.Privești, nerăbdătoarespre valuri ce se spargvenind, … Citește mai mult