Maria Vergora – Gingășie

Azi, în lacrimile mele,Cresc mici, mărgăritărele.Și parfumul lor mă-mbatăToată. Azi, tristeților din mine,Le-am vorbit numai de tine.Și-am simțit cum li-i rușine,Că-s la mine. Azi, acelor gânduri negre,Care viața crud mi-o pierd,Le-am dăruit ghiocei,Ochii mei. Și în toată ființa meaA crescut iubirea ta;Crânguri vesele, grădiniDe lumini. Azi, în mâna mea am prinsSufletul meu, biet învins,Dar înfiorat … Citește mai mult

Maria Vergora – Valurile

Cum se sbatSărmanele,Valurile,Apele.Vai, cum se mai sbat!Nu le mai ajungNici zilele,Nici nopțile,Nici spasmele,Să-și gângure basmele,Vâltorind anumeÎn clocot și spume.Vai, cum se mai sbatSărmanele,Valurile,Apele.Oare ispășesc ele ceva?Ori vrăjesc furtunile,Ca să nască lumileFără de astâmpăr,Drumețind în viscolTrupuri de nămol,Suflete vântoaseMari, neputincioase.Tare se mai sbat,Sărmanele,Valurile,Apele.Tumultul în mine,Răscole iubirea,Durerea și dorul.Și-n lăuntrul meu,Tare se mai sbat,Valurile,Apele,Furtuna.

Maria Vergora – Destin

Omul,S-a strecurat nevăzutÎn sufletul meu.Am crezutAtunci,Că fusese un gând tot al meu.Și l-am lăsat să mă-ntregească,Să mă iubească,Să-mi pângăreascăTrupul.Omul,Mi-a sorbit tinerețea,Frumusețea,Duioșia.Mi-a împletit între gânduri drepte,NebuniaȘi mi-a șoptit câteva vorbe înțelepte:Floare,Întinde fața ta și trupul gol, la soare,Ca dorul tău,Care va fi ori azi ori mâine,Să fie cald și dulce ca o pâine.Omul,A mai încercat să-mi … Citește mai mult

Maria Vergora – Pe Masa Mea De Lucru

Pe masa mea de lucru, nu sunt cărți,Nu sunt jurnale,Nu-i cerneală.N-am nici ceas, nici calendar, nici sugătoare.Pe masa mea de lucru, am o floare.Tăcerea o-nfioară,O doboară.Pe masa mea de lucru, cad petale.În odăiță, n-am nimic de preț.Un jețCu spate lung și simplu ca o strană,În care-mi legăn visele și viața.O icoană.Icoana Lui, a unui om … Citește mai mult

Maria Vergora – Amintire

La banca noastră,Scândura de brad s-a rupt.Alăturea,S-a ridicat statuia unui mort.Iar florile de-atunci din luna Mai,În raft au prins miros de mucegai.Teii, azi pustii de frunze şi de flori,Nu-mi răscolesc în trup aceiaşi noi fioriCu care te-aşteptam să viiPe aceiaşi bancă-n fiecare zi.Din trupul ei un picior, acum, e frânt.Şi-o-mprejmuie o taină de mormânt.Îmi spune … Citește mai mult

Maria Vergora – Ni-s Pașii Ca Păcatele de Grei

Pe-o stradă,Umblăm alături amândoi.Și nu e nimeni să ne vadă..Pe stradă,Sunt numai pietre și noroi.Felinarele stinse,Iscodesc,În sufletele noastre-ncinse;Și doresc,Să prindă-n becul lor scânteiDin noi, drumeți cu pașii grei.Dar teama-i lângă noi pe stradăCăci nu vrem nimeni să ne vadă.Muți de-ncordare, mână-n mână,Strânși mergem împreună.Păcatul nostru poate-i mare,Dar nouă ni se pare-o sărbătoare,O feerie.Și cântă-n sufletele … Citește mai mult

Maria Vergora – Metropolă

Cum se frământă strada în orașulCu fabrici, cu mașini și cu blocuri.Cum taie vântul,Ascuțit,Rețea de sârme, de antene, de lumini.Cum cad de vii, din înălțimiDurerile-nfășurate-n patimi.Cum mor pe străzi atâtea suflete nevinovate.Un răzvrătit,S-a spânzurat aseară-ntr-un copac,Crezând că-i vine vieții hac.Era un visător sărac.Dar viața i-a-nvinețit grumazul,Și-n hazulCelor ce-or veni să-l vadă,I-a tras din limbă-afară jumătate.Nici … Citește mai mult

Maria Vergora – Lespezi

Lespezi,Gândurile mele de care atârnăÎnfrângerile,Durerile,Năzuinţele,Biruinţele.Lespezi,Braţele care s-au trezit îmbrăţişândMinciuna,Iubirea,Soarele,Frumosul.Lespezi,Sufletul meu sărmanul,Care a răscolit pământulCu unghiile,Văzduhul cu vântul,Pe Dumnezeu cu gândul,Şi omul cu iubirea şi cu dorul.Lespezi,Ochii care nu mai pătrund adevărulRătăciţi în minciunaÎmpletindu-se ca iedera,Pe pomul vieţii ani durând mereu.Şi lespezi fi-vor lacrimile toate,De pe mormântul meu.