Străzile erau înțesate de haine
Care își vedeau de treburi.
Unele alergau să nu întârzie la servici,
Altele flecăreau,
Ori intrau în magazinele de îmbrăcăminte,
De unde ieșeau modele noi.
O servietă importantă, ministerială,
Flirta de o jumătate de ceas
Cu o poșetă de piele de șarpe,
Spunându-i direct,
Apoi de-a-ndoaselea,
Toate cuvintele referitoare la vreme.
Pe linia troleibuzelor
Circulau fiare de călcat.
Iar eu căutam oamenii.
Știam că trebuie să se afle
Fie în buzunarul de la vestă,
Fie în fața ori în spatele hainelor,
Anexați cu o clamă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume urbană aglomerată, unde oamenii sunt reduși la simple haine sau anexe ale acestora. Naratorul caută esența umană dincolo de aparențe, sugerând o critică a superficialității și a pierderii individualității în societatea modernă.