Nu mai făceam minuni sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-și intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de șale.
Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă și minunată
Și mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.
Dar cum o minune-i și moartea,
Lor nu le ieșea decât pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ținea atunci partea
Cea vătămată și pe vindecate.
Și regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în același chip
Și luând de mână o rază,
Mă îndepărtam cu pași de nisip.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea morții ca o minune și o parte a unui ciclu de renaștere. Vorbește despre depășirea pierderii puterii și despre regenerare, chiar și în fața adversității.