Nu te-ncurca.
Boc! Boc! În poartă.
Spre dimineață, cu vreo trei zile până-n Crăciun.
– Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă –
Sare muierea. Nu se sculaseră, că era prea de noapte.
Afară iar: Boc! Boc!
– Care ești, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pată mare albă.
Era iapa, legată de poartă.
Și ăla bătea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Și când l-a văzut pe Gheorghe c-a ieșit
C-o mână băgată pe mâneca hainei și cu alta afară,
A început să-l certe.
– Ba, ce faceți? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?.
Intră în casă și descarcă o desagă de ghete rupte,
cizme scâlciate, pantofi.
– Mă, venii la tine să-ți aduc astea, că nu mă lasă
năcotele de copii,
Că se duc la horă.
Mai rămăseseră vreo două ciubote-n desagă,
Le descarcă și pe alea.
– Mi le faci până-n Crăciun!
– Păi, Crăciunul.. Că e poimâine..
Gheorghe se uită la grămadă, se mai scarpină în cap
Nu-i convenea.
– Mă, nasule, n-oi putea, că e prea aproape
Poate așa într-o lună-două
– Ba, dacă nu poți, nu te-ncurca.
Ba, uită-te-n ochii mei.
Dacă nu poți, nu te-ncurca, ba!
C-așa mi-a mai făcut al lui Vintilă
Din Trântoru, că i-am dus puțină de varză
Să mi-o dreagă și mi-a ținut-o în prișpă
Pân’ la Paști și-am rămas fără varză la copii.
Se sculase și muierea lui Gheorghe.
Se-mbrăcase și venise la vatră,
Unde se duceau tratativele.
Văzând maldărul de plotoage și știindu-l pe bărbatu-său
În stare să lase totul baltă și să dreagă o pereche-două
De bocanci – și știindu-l și pe nașul Cornita cârcotaș,
Că nu le face bine, a-nceput să ia vechiturile
Una câte una și să le bage la loc în desaga.
– Ba, nu te-ncurca, ba, dacă nu poți!
Nu te-ncurca, ba, continuă ăsta cu gura mare,
Că se speriaseră și găinile care acum se sculau..
– Nu se-ncurcă deloc, nasule, că nu poate!
Trebuie să tăiem porcul,
Trebuie să aducem lemne și nu poate acum.
Gheorghe făcea și el cizmărie când putea,
Printre picături, învățase la armată
Și când avea timp, mai scotea și el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi plătit.
Și-l mai și certa.
S-a supărat și-a plecat bombănind.
A-ncalecat pe iapa a albă și-a plecat la alt meșter,
Tocmai în partea ailaltă a satului.
Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Nătarai. Se mutase la deal, și-avea casa din vale de biserica
A veche.
Sensul versurilor
Un cizmar sărac este vizitat de nașul său, care îi aduce o desagă plină cu încălțăminte stricată, cerându-i să le repare până de Crăciun. Nevasta cizmarului intervine, știind că bărbatul ei ar lăsa treburile importante deoparte pentru a face pe plac nașului, care oricum nu l-ar plăti și l-ar mai și certa.