Versuri corectate și adnotate
Nu te-ncurca.Boc! Boc! În poartă.Spre dimineață, cu vreo trei zile până-n Crăciun.– Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă –Sare muierea. Nu se sculaseră, că era prea de noapte.Afară iar: Boc! Boc!– Care ești, mă?Era-ntuneric, se vedea doar o pată mare albă.Era iapa, legată de poartă.Și ăla bătea tare-n pridvor, cu ciomagul.Și când l-a văzut pe … Citește mai mult
Meșterul cu ochi albaștri.Irisul înlăcrimat.Pe obraz subțire ploaie.Albastrul cutremurat.Poate i s-a născut un fiuși-a primit din sat solie.Strigă, tremură de dor,albastru-i de bucurie.Și-au râs aici, zugravii,pensulele-au amețit.Dinții albi opriți în hohot.Albastrul în alb topit.Mai departe se-ntrerupecerul verii nefirește.Meșterul nemaivăzutCa izvorul s-a pierdut.Ceru-n ochiul drept lipsește.
Măi morare, dumneata,De ce nu-ți merge moara?– Mi s-a rupt cureaua mareȘi n-are cin’ s-o repare.Vino, vino, meșter bun,C-am rămas cu moara-n drum,Mi s-a rupt cureaua-n patruȘi mă blesteamă tot satul.Stau țărani pe saci afarăSă macine până-n seară,Stau țărani la măcinatCă moara mi s-a stricat.Că meșteru-i dus de-acasăLa mândruța lui frumoasă,La mândruța lui din sat,Nu … Citește mai mult