Totul trebuie măsurat riguros,
Nimic să nu ne scape,
De la fluturii din jurul sufletului
Până la golul unde se pierd privirile
În gol,
Totul – cântărit cu grijă.
Astfel, îngrămădesc pe un talger
Cărți și frunze, orice,
Firele de praf care zboară liber prin camera mea
Le suflu cu multă măiestrie
Să se depună exact.
Pe celălalt talger mă așez eu
(Deși nu mai voiam să mai fac nimic
De răsunet mondial),
Dar îmi lipsesc, iată, încă multe fire de praf,
Multe raze îmi lipsesc, ca să fie un echilibru
Să se ducă vestea.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea de echilibru prin măsurarea riguroasă a elementelor vieții, atât concrete, cât și abstracte. Vorbitorul se așază simbolic pe un talger al balanței, căutând echilibrul perfect, dar realizând că încă îi lipsesc multe elemente.