El nu știa ce broască are cheia
Dar era domn, așa se prenumea
El deschidea și închidea de-aceea
A vrut s-o vâră și-n urechea mea.
El era tare dornic să deschidă
-E cheia viselor! l-am lămurit
Am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă
Partea din mine care n-a murit.
El nu știa deloc virtutea cheii
Dar era domn, avea curteni destui
-Deschideți-l! strigau în jur lacheii
Aceasta-i cheia nebuniei lui!.
El m-a deschis și iată-mă: dovadă
A ce n-a vrut să audă și să vadă
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dominare și manipulare, unde o persoană încearcă să controleze și să exploateze pe alta. Cheia devine un simbol al acestei puteri, dar și al potențialului de eliberare și descoperire de sine.