Constantin Noica.
O seamă de cuvinte ‘ncrucișate
cu-n talc ce suie tainic din străfund
și gânduri în balanță răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund.
Din Kant și din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
–un matematic Baltasar Gracian–
tu gândul îl dezbraci de-a vorbei haină.
Însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă și cleștar
cu-n toc muiat în trudă și-n idee
clădești al sufletului dicționar.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus filozofului Constantin Noica, descriindu-l ca pe un gânditor profund și solitar, preocupat de esența cuvintelor și de construcția unui univers interior bogat. Este o reflecție asupra importanței ideilor și a trudei intelectuale.