Cum de nu mă știi când mă vezi, în lumina grea
Cuvinte-n nesomn ca fluturi se sparg de retina ta
Și doare să te simt trecând
Prin uși de zahăr brun și cerul tău cafea.
Și de-ar fi să știi cum te vezi în lumina grea
Ochiul absint și mâinile reci, umbre-n podea
Ai vrea să te mai poți opri
Din somnul tău alb și noaptea ta zi.
Refren:
Dar e liniște acum, e liniște scrum
E liniște și-ai uitat.
Și e bine oricum în gândul tău scrum,
Amorțit lângă pat
Fumul e ud, capul e surd
dar e liniște acum.
Când orele zac, visele tac.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de neliniște și uitare, sugerând o stare de amorțeală emoțională. Liniștea aparentă ascunde o realitate interioară tulburată, marcată de insomnii și vise stinse.