nelinisti

Daniel Vişan-Dimitriu – Neliniști de Seară

de

Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoarăȘi strigătul luminii în visurile ei,Neliniști mă inundă în fiecare searăCând cerul licărește-n alaiuri de scântei. Parfumuri mă inundă, aromele danseazăÎn umbre ce se-nalță purtate printre noriAscunși prin întuneric, împinși de câte-o razăA lunii ce-i gonește departe, înspre zori. Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt șoapteCe se avântă-n ceruri cuprinse de … Citește mai mult

Radu Gyr – Neliniști

de

În urma noastră-i numai buruianăși scripca sună-a doagă de ciubăr,dar ca un lup cu negurile-n părstă încă-n noi neliniștea vicleană.Și încă cu toți ghimpii în răspărne trage îndoiala de pulpană,pizmași de câte-un zbor de coțofană,beți de năluci, lihniți de adevăr.Am vrea să spargem zările mai iute,am vrea să știm și ne-ngrozim de zări,n-am vrea să … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Neliniști

de

Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros.Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfârșit de luptă.Îmi simțeam viața, cu pădurea și cu toamna, ruptă,și pașii răsunau în amintire, ca pe un drum pietruit și ros.Mâhnirea mea căzuse – vestmânt prea greu – în noroi.Voiam liniștea, ca un cerșetor, un ban care … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Neliniștea

de

Nu stă în firea noastră limfatică-mpăcare,Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar.Noi am avut la creștet aceeași ursitoare –Neliniștea, cu dorul ei amar. Nu-i om să poată-ntâiul sărut al ei să-l șteargă,De nu e gol la suflet, de nu i-i gândul gol.Oricând și orișiunde prin vine ea ne-aleargă,Mai tare decât orice alcool. Dar dacă, … Citește mai mult

Autumn Hotel – Neliniști

de

Cum de nu mă știi când mă vezi, în lumina greaCuvinte-n nesomn ca fluturi se sparg de retina taȘi doare să te simt trecândPrin uși de zahăr brun și cerul tău cafea.Și de-ar fi să știi cum te vezi în lumina greaOchiul absint și mâinile reci, umbre-n podeaAi vrea să te mai poți opriDin somnul … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Prin Al Nelinistilor Foc

de

Prin al neliniștilor focȘi rece zbucium te apropiiDe-acel dumnezeiesc sorocCând ne-am opri în fața gropii.Da, noul veac va răsăriDin vechi obide, de milenii,Căci orice neam știe-a slăviOricând, hulitele lui genii.Și toți, ca ei, huliți se simtȘi plânge-a inimilor strună,Și al dreptății paloș sfântÎl văd în norii ce se-adună.Fie ca ziua n-a venitDară credința noastră-i una:Disprețul, … Citește mai mult