Cum să mai știe, omule, de tine Dumnezeu aici?
Blocuri de sticlă suie peste biserici mici.
azi e Crăciun, mâine e Paște, apoi seară,
nu te mai rogi, nu știi de-i primăvară, vară.
Bucură-te, sunt Floriile, ce timp neprețuit!
Copiii vin dinspre biserici, dinspre răsărit,
ei ram de salcie sfințită au adus,
tu însă nu mai ai icoane cu Iisus.
Sensul versurilor
The song reflects on the diminishing role of religion in modern life. It contrasts the traditional religious practices with the rise of modern structures and a sense of spiritual disconnect.