Spiridon Voinescu – Nebunul Care Ești (După Exil Pe O Boabă De Piper De Mircea Dinescu)

Îmbracă-te, de azi, în haine de ospiciunebunii să se jure, cu toți, că ești nebun,în straie colorate și demne de-un păuno mătură-viteză ia-n drumul spre serviciu,acolo doar parcheaz-o, încuie-o într-o doară,agață cheia, tainic, pe-o ramură de dudși vezi, bolborosind la știrile de searăcâți prieteni ți-au rămas în universul hâd,fii tu cel mai nebun, cu lumea … Citește mai mult

Spiridon Voinescu – Viitorul Trecut

Ce să spun, draga mea, că-am îmbătrânit– vai de noi –deși acum trei ani eram chiar foarte tineri,că sunt sătul de farduri, ploaie, de noroi,de ieri și de telejurnalele de vineri?..Suntem bătrâni de-atâta tinerețe, de elansuntem bătrâni văzându-ne copilul, bona,femeile cu care te-am trișat mai an,rubrica sport și Michael și Madonna,și pozele la mare, și … Citește mai mult

Spiridon Voinescu – Suflet Călător

Pe furiș s-a dus, sufletul, să moarăprecum elefanții, într-un colț de cer;râul se întoarce din aval de moară,să înnoate-i visul copleșit de ger,mă întorc, în gânduri, spre copilărietineri văd părinții, fratele; tresalt,râul forfotește către brutăriespre izvor de munte, spre meleag înalt,retrăiesc imagini, frageda pruncie,primii ani, mirosuri, Sărbători de Paște;tata iar citește și, spre ziuă, scrie,mama … Citește mai mult

Spiridon Voinescu – Septembrie, Azi!

Septembrie azi, ce știre sordidăsă-ți spună la radio că ești bătrân,că până la fluture rămâi omidăși că de iarbă verde te faci fân.Septembrie azi, final, rămâi cu bineschimbi soare mic pe luna cea mai bioși-o ții pe cer cu gândul că va ținede cald uimirii. Ești bătrân! Adio!

Spiridon Voinescu – Așa Mi-e Gândul

Așa mi-e gândul razna de o lunăcă duc nebun la stele verzi arvunădouă trei roabe doldora cu veștiumplute la fântâna din povești. Așa-mi sunt pline nopțile cu visecă stau la coadă verbe ca să mi setopească-n gând ca în furnal, cumințila doar un cer de dorul de părinți

Spiridon Voinescu – Mersul Nicăieri

O dau încolo de zodie, schimb taur cu leuObosit de nemuncă, de ușor îmi e greuLacrimi curg din ochi, adânc, în mineZâmbesc mult și fals la ocazii puțineFals dar inocent, mă grăbesc, integrusă duc tone de alb la Muzeul de Negru,În cireș este mărul în floareNatura e, în jur, nepăsătoare,Târăsc timpul zilei, spre noapte, de … Citește mai mult

Spiridon Voinescu – Cum

Cum să mai știe, omule, de tine Dumnezeu aici?Blocuri de sticlă suie peste biserici mici.azi e Crăciun, mâine e Paște, apoi seară,nu te mai rogi, nu știi de-i primăvară, vară.Bucură-te, sunt Floriile, ce timp neprețuit!Copiii vin dinspre biserici, dinspre răsărit,ei ram de salcie sfințită au adus,tu însă nu mai ai icoane cu Iisus.