Prințe, nu mai sta departe, porțile se-nchid
Cavalerii nopții așteaptă semnul tău divin,
Îngeri, lorzi ‘narmați cu lăncii, strigă într-un glas
„Suntem tot ce-a mai rămas…”
Printre vii și printre morți, Zeii trec în grabă
Lasă foc în urma lor, oastea capu-și pleacă
Singur vântul calm veghează săbii și cuțite,
Fețe îmbătrânite..
REFREN: Clanuri de eroi, azi suntem un neam,
Săbiile unim sub un singur steag!
Noaptea îngrozită parcă tot a jale cântă,
Vântul s-a ascuns în grabă dup’-o veche stâncă.
Nu-i mai timp de-o rugăciune, clipa e aproape
„Mâine” e departe..
Lănciile brăzdează cerul în mărețe rânduri,
Văile suspină astăzi parcă din adâncuri.
Tot Pământul e de gheață, suflete pier multe,
Visele sunt sumbre..
Torțe luminează calea, moartea stă la pândă
Câtă frunză, câtă iarbă răul e în luncă,
Preamărite prinț de-a pururi, sunt un simplu lord,
Voi fi mândru chiar de mor..
REFREN: Clanuri de eroi, azi suntem un neam,
Săbiile unim sub un singur steag!
Sensul versurilor
Piesa descrie o bătălie epică, unde clanuri de eroi se unesc sub un singur steag pentru a lupta împotriva răului. Este un imn al curajului, sacrificiului și unității în fața morții.