Gânduri peste gânduri –
toate vor ceva,
mă frământă parcă-n
„puf” și „catifea”.
Eu-ri peste eu-ri –
mă ciupesc de nas,
la semnalul meu :
rămân fără glas.
Inimi peste inimi –
o-ntregesc pe-a mea,
pe când ne-om întoarce
iar, în sfera Ta.
Ceruri peste ceruri –
zboară pe pământ,
pregătesc altarul
pentru locul sfânt.
Glasuri peste glasuri –
amuțesc acum,
la semnalul Tău
se prefac în scrum.
Inimi dintre ceruri –
pe pământ se nasc,
să aline dorul
de a fi Acas’..
Sensul versurilor
Piesa explorează stări de meditație și introspecție, căutând conexiunea cu divinitatea. Vorbește despre transformare și despre dorința de a regăsi un sentiment de apartenență și pace interioară.