S-a sfârșit noaptea iar luna
se topește lent în senin,
apune în canale.
E-atât de viu septembrie în țara aceasta
de câmpie, pajiștile sunt verzi
ca-n văile din sud primăvara.
Mi-am lăsat camarazii,
mi-am ascuns inima în vechile ziduri,
ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.
Cum ești mai îndepărtată decât luna,
acum când suie ziua
și pe pietre bate pasul cailor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și singurătate, amplificat de frumusețea naturii toamnei. Naratorul se retrage din lume pentru a-și aminti de o persoană dragă, simțind-o distantă și inaccesibilă.