În mlaștina caldă, prins în nămol,
drag insectelor, suferă în mine
un bâtlan mort.
Mă devor în lumină și sunet;
lovit în ecouri mizerabile
geme din timp în timp
o suflare uitată.
Îndurare, că nu sunt
fără voci și chipuri
o zi în memorie.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea interioară a unei persoane folosind metafora unui bâtlan mort într-o mlaștină. Vorbește despre suferință, devorare interioară și amintiri apăsătoare.