Când voi fi moartă și peste mine-n lumina lui april
Își va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deși vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.
Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-ndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Și-atunci voi fi mai tăcută și mai rece
Decât ești tu acum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o detașare profundă față de suferința cuiva după moartea naratorului. Naratorul anticipează o stare de pace și liniște absolută, contrastând cu durerea celui rămas în urmă, față de care nu va mai simți nimic.