Așa de treaz eu încă niciodată
n-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng și eu.
Pe unde ești tu, simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de introspecție și regret, dorința de a se conecta cu sinele și cu bucuria simplă a vieții. Naratorul tânjește după o stare de armonie și acceptare, similară cu reflectarea unei salcii într-un iaz liniștit.
