fragmente.
Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingașul te iubesc?
(..).
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând
(..).
În dragoste sunt toate mireasmă și furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
Tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună
ce și-au cuprins iubita și valul i l-au rupt.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că în dragoste, cuvintele sunt adesea inutile, adevărata exprimare venind din tăcere, suspine și priviri mistuitoare. Dragostea este prezentată ca un amestec de parfum și furtună, fericire și tristețe, iar posesia este exprimată mai puternic prin gesturi fizice decât prin cuvinte.