Lume, cine ți-o zis lume
N-o știut a-ți pune nume,
Mai bine ți-ar fi zis floare
Că ești tare trecătoare!
Vremea trece și iar vine
Ea cu nimenea nu ține,
Pan’ mai ieri eram copilă,
Și-amu-s ca mama, bătrână.
Vremea trece și se duce,
Bătrânețea mă ajunge,
Multe-n lume am făcut
Numa’ două n-am putut:
Vremea-n loc ca s-o opresc
Și eu să nu-mbătrânesc!
Sensul versurilor
The song reflects on the fleeting nature of life and the inevitability of aging. The speaker laments the inability to stop time and avoid growing old, expressing a sense of regret and acceptance.