Zodii de Foc,
incendiază Destine,
pe aleile Cimitirelor de Vise,
în care ne înmormântăm,
Eternitățile Clipelor,
fără de care Iubirile,
rămân orfane,
cerșind câte o Speranță,
fie ea și deșartă,
pe treptele Catedralelor de Inimi,
la Icoanele cărora se roagă,
arareori câte un Sentiment,
care să le hrănească,
Disperarea Zorilor Însângerați,
ai Singurătății,
datori cu câte o Moarte,
fiecărui Destin,
al Absurdului Deșertăciunilor,
acestei Lumi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de disperare și singurătate, reflectând asupra efemerității vieții și a pierderii speranței. Vorbește despre un univers sufocant, dominat de absurd și deșertăciune.