Sorin Cerin – Odă Luminii Divine

Sfânt e numele Tău,
Doamne, Lumină Divină,
fiindcă în Simțirea noastră,
se numește Conștiință,
fiind Iubire, Cunoaștere și Voință,
în același timp etern al Totului.
Sfinți sunt pașii Sufletului Tău,
Doamne, Lumină Divină,
fiindcă sunt,
Nemărginirile în Tot și în Toate.
Sfânt ești Doamne, Lumină Divină,
fiindcă trupul Tău,
este parfumul Adevărului Absolut.
Sfinte sunt Zilele lăsate de Tine,
Doamne, Lumină Divină,
întrucât răsar de fiecare dată,
peste Nopțile gândurilor noastre,
reci și pustii.
Sfânt de-am striga la nesfârșit,
Doamne, Lumină Divină,
tot nu ar fi îndeajuns,
să-ți pronunțăm Eternitatea,
scăldată în Infinitul oceanului de stele,
ale Ochilor Tăi,
Doamne Lumină Divină,
ce dai sens întregii Lumi.
Privește Doamne, Lumină Divină, către noi,
cei rătăciți de Tine,
prin noroiul Deșertăciunilor,
unor Iluzii ale Vieții și Morții,
care vor să clădească cu noi Absurdul Durerii.
Privește Doamne, Lumină Divină, către noi,
și iartă-ne că ne-am clădit propriul Dumnezeu,
atât de străin de noi,
încât am ajuns să ne prăbușim,
în prăpastia unei Lumi,
care ne consumă Sufletele,
pentru a hrăni cu ele Moartea.
Dăruiește-ne Doamne, Lumină Divină,
raza iubirii Tale,
să ne lumineze calea către Tine,
Doamne, Lumină Divină,
care se află undeva pierdută,
în noi înșine,
unde știm că ne aștepți Doamne, Lumină Divină,
mai demult decât Vremurile reci și tulburi,
ale pribegiei noastre,
prin apele Orgoliilor și ale Compromisurilor,
ale Desfrâurilor și ale Lăcomiilor,
în care ne-am înecat Viitorul.
Ferește-ne și apără-ne Doamne, Lumină Divină,
înainte de toate de noi înșine și abia apoi,
de toate relele, urâtul, blestemele, bolile, lăcomiile,
din afara noastră.
Iartă-ne Doamne, Lumină Divină,
și ajută-ne să ne începem lunga călătorie,
prin Universul Nesfârșit,
din noi înșine,
unde știm că ne aștepți cu drag,
pentru a ne vindeca,
de boala ce pare că nu are leac,
și se numește Moarte,
din trupul căreia înmuguresc,
toate suferințele acestei Lumi.
Primește-ne Doamne, Lumină Divină,
în Inima Ta,
din care se răsfrâng razele pline de strălucire,
ale Iubirii,
din care ne-ai clădit,
înainte de a rătăci,
prin noroaiele întrupărilor în Suferințe,
cărora din nebunie,
am dorit undeva-cândva,
să le gustăm Amarul,
până când acesta,
ne-a primit în brațele lui,
fără să ne mai lase vreodată,
să-l părăsim.
Primește-ne alături de Tine,
Doamne, Lumină Divină.