Poduri suspendate,
peste râurile de sudoare,
ale Cerului,
care trage din greu,
Ochii descumpăniți,
ai Viselor împotmolite,
prin noroiul Deșertăciunilor,
din care înfloresc de fiecare dată,
mugurii Disperării,
udați din plin,
cu Apa Iluziilor Vieții și Morții,
pentru a crește,
îndeajuns de viguroși,
încât să ne acopere,
cu rădăcinile lor,
orice încercare,
de a redeveni noi înșine,
cei de dinainte de a fi,
această Existență,
a Nimănui.
Sensul versurilor
The song explores the overwhelming nature of life's illusions and the despair they breed. It suggests that these illusions, like roots, take hold and prevent us from returning to a state of innocence or non-existence, trapping us in a cycle of disillusionment.