Ziduri de Întrebări,
străjuiesc mormintele Cuvintelor,
în sufletele cărora,
am murit,
împreună cu Florile de Lacrimi,
ale Fericirii,
alături de care,
ne credeam,
fără de sfârșitul,
atât de rece și trist,
al Destinului acestei Existențe,
care ne eliberează de propriul ei sine,
numai prin Moartea,
despre care nu știm,
să fi cunoscut vreodată,
la rândul ei,
Iubirea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de pierdere și moarte, atât fizică, cât și emoțională. Vorbește despre cum destinul rece și trist ne eliberează de existență prin moarte, o moarte care, paradoxal, nu pare să fi cunoscut iubirea.