Ne dăruim cu totul,
Iluziilor Vieții și Morții,
care ne dau în schimb,
florile de plumb ale Cerului,
Compromisului cenușiu,
de atâta Durere,
pe care trebuie să-l purtăm,
pe umerii vlăguiți ai Gândurilor,
întregul nostru,
Non-Sens al Existenței,
care se sprijină,
pe Depresiile Absurdului Carismatic,
al Inimilor de Pustiu,
ale Singurătății,
din Zilele fără adăpost,
ale Disperării.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o predare totală în fața iluziilor vieții și morții, primind în schimb durere și un sentiment de non-sens existențial. Vorbește despre povara suferinței și singurătatea resimțită în zilele disperate.