Urme descântate cu Virgule,
de Sentimente,
tot mai adânci și întunecate,
ce se înfășoară,
la gâturile Cuvintelor,
îmbrățișându-le cu aerul funebru,
al Deșertăciunii,
unde totul se reduce la Nimic,
iar Iubirii,
i se închid porțile Viselor,
pentru totdeauna,
ca să treacă de ele,
dar Absurdul unei Lumi,
ce nu a fost și nu va fi vreodată,
a noastră,
ci numai a Morții,
care ne-a dăruit,
acest Destin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde. Vorbește despre cum sentimentele negative sufocă cuvintele și cum iubirea este închisă în fața unui destin marcat de moarte și absurd.