Oare de câte ori,
L-ai întrebat pe Dumnezeu,
Iubire,
de ce ne-a înveșmântat,
Odată cu Creația,
în Farmecele Morții?.
Să-i fi plăcut acestea,
atât de mult,
încât a hotărât,
ca Destinul să ne oblige,
să le purtăm de fiecare dată,
atunci când ne alegem,
Eternitatea unei Clipe?.
Și astfel am ajuns,
să ne adresăm doar Cimitire de Cuvinte,
printre Mormintele Privirilor pierdute,
pe care va scrie,
la final,
numele nostru,
Iubire.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că moartea este inseparabilă de creație și destin. Vorbește despre cum iubirea și eternitatea sunt umbrite de inevitabilitatea morții, ducând la o comunicare limitată și pierdută.