Cu atâtea Eternități de Clipe,
câte s-au irosit,
pe Cumpăna,
Depresiilor Absurdului Carismatic,
Iluziilor Vieții și Morții,
s-ar fi putut clădi,
Universuri întregi de Iubire,
luminate de Stelele Nemuririi,
Luminii Divine,
a Ochilor de Cer,
ai Infinitului,
în loc să fie creată,
Zebra Disperării,
Binelui și Răului,
pe care să ne-o traverseze,
Zilele fără adăpost,
ale Singurătății,
de noi înșine.
Sensul versurilor
The lyrics express a sense of wasted potential and the creation of suffering instead of love and light. It reflects on the despair and loneliness experienced in life, suggesting a profound sense of existential angst.