Ninge cu zaruri de plumb,
ce cad mereu pe numerele disperării,
care ne troienește durerea,
așternută în nămeți tot mai amari,
peste amintirile înfrigurate,
ce vor să se încălzească în zadar,
printre zidurile dărăpănate,
ale zilelor fără adăpost,
ce ne îngheață la rândul lor,
destinul glaciar,
ce dârdâie spasmodic,
din toate încheieturile neșansei,
din care a fost clădit,
de către moarte,
ca să nu poată evada vreodată,
împreună cu noi,
din lumea absurdului,
non-sensurilor existenței.
Sensul versurilor
Piesa descrie un destin implacabil, rece și absurd, construit din disperare și neșansă. Protagoniștii sunt prinși într-o lume a non-sensurilor, incapabili să evadeze din această realitate sumbră.