Nori de cuvinte,
ne apasă cu plumbul,
zilelor fără adăpost,
ale căror ochi cenușii,
ne răscolesc zebrele disperărilor,
Binelui și Răului,
pe care trecem,
alături de Moarte,
prin Apusurile însângerate,
ale Mormintelor de Vise,
în care ne îngropăm,
Eternitățile Clipelor,
ucise de către,
Depresiile Absurdului Carismatic,
responsabil cu livrarea,
în cantități îndestulătoare,
a Durerii,
pentru fiecare,
zâmbet încremenit,
pe la porțile Privirilor,
abătute și triste.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare profundă de melancolie și disperare, în care visele sunt îngropate și durerea este omniprezentă. Versurile explorează ideea morții și a suferinței ca parte integrantă a existenței, lăsând un sentiment de tristețe și resemnare.
